The runner

fuga_fara_sfirsit___povestea_unui_alergator_de_cursa_lunga_dean_karnazes

In the morning in the park,
Chiar si seara on the dark,
You see him on the carare,
He goes out pentru miscare.

He has adidasi de firma,
All the time, el se afirma.
With his t’short colorat,
He is out for alergat.

De nimic el nu se cry,
Provocari He wants to try,
Rainy day ori zi cu soare,
In the mountains sau la mare.

He has picioarele strong,
Zici ca unui cal belongs,
And his lungs sunt cat o halta,
Never ei nu’l lasa balta.

With his buci frumos formate,
All the ladies da pe spate,
They are looking cu ocheade,
And They think ca bine’i sade.

ASICS-NYCM

Advertisements

Asistenta

a12_1_

Iata c’apare pe hol, cea mai gingasa faptura,
Are mersul leganat, zici ca merge pe’aratura.
Un halat imaculat, galant agatat pe ea,
Si’o pereche de papuci, flocaiesc pe dusumea.

Eprubete si seringi, se itesc din buzunare,
Termometru’i pregatit, sa ia temperatura mare.
Poarta’n cap ca o scovearga, un chipiu cam labartat.
Pe fata o masca alba, ca un Zorro excitat.

Cu o lovitura buna, de Van Damme, ea rupe usa,
Si patrunde in salon arcuindu’si nuielusa.
Sar bolnavii toti din paturi si cu toti cer indurare,
Insa asistenta alege… seringa cu acul mare.

Dupa ce’i inteapa bine si le ia temperatura,
Le trage cate’o scaltoaca pentru a le trece ura.
Isi noteaza apoi atenta, datele despre bolnavi,
Si’i priveste cu dispret, pe scarnavi.

Isi taraste apoi zambind, corpul ca la o parada,
Si intra sufland din greu, fix in camera de garda.
Si pe targa cu rotile, cu mult  zgomot se tranteste,
Pe Mos Ene horcaind, ea degraba il primeste.

this20wont20hurt-0

Copil hai’hui

60504856

Copil hai’hui cu lumea lui, de vise si sperante,
Copil hai’hui al nimanui, ce leaga aliante.
Copil ce’si prinde’n ochi raze de soare,
Copil fiind in suflet si’n visare.

Iar tu, dulce copila, cu ochi ca doi licurici,
Tu l’ai luat timid de mana si dus a fost de aici.
Si l’ai dus prin praf de stele, pe carari nebanuite,
I’ai furat copilaria, cu vorbe mestesugite.

L’ai ademenit parsiv, in suflet te’ai cuibarit,
Sa’si uite copilaria, tu degraba l’ai zorit.
Si din graba ta copila, ai gresit fara sa vrei,
El a inceput sa creada, si in Zane si in Zemei.

In casa ta de turta dulce, l’ai imbiat sa stea,
La pieptul tau el sa se culce, l’ai invitat, de’ar vrea.
Si i’ai soptit copila, ca nu ai sa’l mai certi,
De toate relele din lume, doar tu ai sa il ierti.

Copil hai’hui in lumea lui, s’a dus si dus a fost,
Copil hai’hui al nimanui, el rataceste fara rost.
Si soarele’i prieten bun, prieten chiar si vantu’i este.
Copil hai’hui in lumea lui si file din poveste.
vitamine-pentru-copii

Dosare desecretizate

Nume de cod: Pitipoanca

Pitipoanca, faptura de vis ce ne stalceste acuitatea vizuala folosindu’se de culorile tipatoare pe care le etaleaza cu nonsalanta pe tot parcursul zilei, probabil, in cazul unei migrari in masa a rasei umane catre alte planete, ea ar fi farul dupa care s’ar orienta navele spatiale datorita culorilor de senzatie ce se pot observa de la dinstante de ani lumina.

mona_lisa_duckface_by_kz_kz-d5ubvd3     In trecut, pitipoanca nu a fost o figura extrem de marcanta, nici macar a cefemeia-pitipoancaaiurilor dansante organizate de inalta societate, altfel Da Vinci cu siguranta ar fi ales’o drept model iar azi la Luvru s’ar fi itit pe un perete tabloul Piticonda, nu Gioconda, prin urmare, neexceland in inteligenta, iar in vremurile de restriste din trecut neavand parte de culori fistichii, Pitipoanca a stat ascunsa in viziuna unde a urzit planuri de cucerire a lumii, planuri ce au inceput sa se concretizeze odata cu sosirea secolului XX.

Pe la mijlocul secolului mentionat, avansul tehnologic a luat avant puternic, au inceput sa apara tesatorii care se intreceau in a tese haine cat mai stridente, au aparut o penurie de cafenele la drumul mare, s’a inventat Dorobantiul si bineinteles, Steve Jobs a excelat lansand “aifonu”, prin urmare, hibernarea Pipoancei a luat sfarsit, a iesit din viziuna si a inceput sa isi aleaga victimele potente (financiar)791507 profitand de upgrade’ul facut de plasticieni, nutritionisti si antrenori personali, lansandu’se astfel o intreaga industrie care o avea in centrul ei pe etern nemultumita Pitipoanca ce vroia mereu buze mai mari, sani mai umflati si fund mai bombat.

In secolul XXI, o regasim pe Pitipoanca in elementul ei, barbatii dotati financiar sunt puzderie, antrenorii personali isi ofera serviciile cu promptitudine iar mall’urile, placenta pitipoancelor, sufoca orasele cu constructiile lor hidoase.

In arsenalul nuclear al Pitipoancei de secol XXI regasim printre altele, musai si musai un flacau de 18 ani (de pensie) denumit in limbajul pitiponcesc “sponsorul”, el se ocupa de tot ce inseamna bunastarea si confortul gingasei fapturi: colagen, silicon, antrenor personal, vacante in Insulele Belize, etc.

In viata de zi cu zi, pitipoanca se trezeste in jur de ora 12-13, isi asaneaza buzele cu aproximativ 3 kg ruj de firma, se imbalsameaza cu 2,4 litri/parfum/fite, isi pune culorile de vis, isi ia la subtioara animalul de companie (caine, pisica, gaina, curca, etc), atarna pe un brat papornita mare cat un sac de cartofi iar cu cealalta mana in erectie isi poarta cu nonsalanta ultimul model de “aifon”, da un picior la usa de la vila cu piscina a sponsorului si isi deplaseaza fizicul pe Dorobanti la cafele si suete unde isi petrece intreaga zi si o buna parte din noapte.

.pitipoancasi-aluatcainelepeyacht

Evolutie fulminanta a istoriei, in umbra sau in lumina reflectoarelor, Pitipoanca a condus lumea, a sucit minti, a indus sperante, a urzit intrigi si a starnit razboaie de’a lungul timpului.

Tu, tata!

   Ne nastem, trecem prin viata si… murim, iar cei care au gravitat in jurul nostru si al caror centru polarizator am fost raman cu un gol imens in suflet, gol pe care nu va putea nimeni si nimic sa il umple vreodata… 

 

Cand am pasit, timid in lume, erai acolo tata, mi’ai zambit,

Cu ganguritul de copil eu incercam sa deslusesc smerit,

Ce lume ma’nconjoara, ce zgomote aud in jur?

Eram atunci, eu tata, atat de mic si atat de pur.

 

 

Cand m’am nascut eu tata, s’a mai nascut o stea,

Si’n lumea tumultoasa, mi’ai spus ca e a mea.

Asta e steaua ta copile, mi’ai spus cu glas domol, tu tata,

Iar tu esti steaua mea copile, ce’n viata asta imi e data.

 

Si mana’n mana am mers, noi tata, pe drumul vietii cum era firesc…

M‘ai invatat sa plang, sa rad, m’ai invatat sa sper si sa’mi doresc,

M‘ai invatat, tu tata, sa buchisesc in carti,

Si m’au vrajit de’atunci tacute taine, ascunse in coperti.

 


Mi’ai spus, tu tata, ca am sa fiu pe cerul vietii, atat cat steaua mea,

Mi’ai spus ca universul am sa’l cunosc, de’as vrea,

Mi’ai spus ca fiecare om, in lume, este legat de steaua sa,

Si ca din toate stelele din lume, doar eu sunt steaua ta.

 

Si’acum eu ratacesc pe cerul vietii mele singur tata!!!

Copil tampit ce sunt nu inteleg de ce te’ai dus pe data?

Cand tu mi’ai spus ca eu sunt steaua ta,

Ca’n lume toti vom exista cat va trai o stea!

O mare… de licurici

Undeva… departe dar totusi aproape de tumultul cotidian se afla acel parc… pare rupt de lume si de realitate, o lume de vis impletita din miros de tei si cantecul pasarilor ce merg la culcare…

Pasesc agale pe una din alei si ma bucur de racoarea serii ce se lasa peste intreg orasul si arunca umbre pline de mister in parcul care este practic o padure intr`un oras in mijlocul caruia strajuieste o fantana ce`si imbata trecatorii in serile de weekend cu jocurile ei feerice de lumina,sunet si jeturi de apa…photo_svetliachki_04

In urma mea tumultul strazii nu se mai aude,doar cantecul de leagan al pasarilor pe jumatate adormite ce se ascund in ramurile ca niste brate primitoare si calduroase ale arborilor, ma insotesc in plimbarea mea.

O sclipire undeva in iarba… o alta putin mai spre dreapta… tresar… oare ce s`a intamplat? a luat foc padurea?… dintr`o data pe alee imi apare in fata un covor de sclipiri … parca sute de maini narticle-0-1197f254000005dc-617-964x637evazute scapara amnare in semiobscuritatea ce ma inconjoara… sclipiri de foc ce par a se prinde intr`un joc “de`a v`ati ascunselea” printre firele de iarba ce`si tanguie tristetea…

Zambesc… imi aduc aminte de copilarie si de curtea casei bunicilor si indraznesc sa sper ca ceea ce vad acum este real… ma las prins in jocul entitatii de sclipiri si realizez ca nu ma insel… sunt licurici..sunt  sute  si sute,poate chiar mii de licurici ce par a fi prinsi de delirul mirosului elicurici3manat de florile de tei… intind  mana intr’un gest involuntar si unul dintre ei mi se aseaza in palma… il privesc fascinat cum imi lumineaza palma si nu indraznesc sa mai schitez nici un gest de teama ca i`as putea face rau.

Din clepsidra timpului s`a scurs aproape o ora… cuprins de transa i`am privit pana ce acel mic talisman sclipitor si`a luat zborul din palma mea si s`a alaturat dansului feeric din jurul meu…l_16616

Stiu… licuriciul acela ai fost TU… doar TU cu zambetul tau, doar tu cu ochii tai ma puteai fascina atat de mult incat sa devin inconstient de scurgerea nemiloasa a timpului…
mi`ai oferit o ora, o ora desprinsa din realitatea inconjuratoare.. .o ora in care ai sclipit doar pentru mine!

 

 

 

De ce?

 

   De ce curcubeul apare doar dupa ploaie cand e atat de frumos si ar fi placut sa il vezi in fiecare secunda arcuindu`si zambetul pe cerul azuriu?rainbow-curcubeu-regenbogen-wallpaper_1024x768

    De ce aurora boreala apare doar la latitudini mari? de ce frumusetea ei de smarald rece nu ne incanta privirea in orice clipa, oriunde ne`am afla?aurora-borealis-or-northern-lights

De ce fluturii traiesc doar o zi? Ne rasfata cu multitudinea de culori si cu zborul lor strengaresc si totusi, traiesc doar o zi…

De ce roua din iarba dispare atunci cand soarele cel datator de viata o mangaie cu razele sale calde? De ce in loc sa`i dea mai multa viata, el i`o ia…121138_roua-lacrimi-poezie     De ce florile cu parfumul lor imbatator sunt oferite si din complezenta? De ce, ceva atat de curat nu e pastrat doar pentru sentimente pure si inaltatoare?

De ce? Pentru ca o “lume perfecta” ar insemna una utopica, lipsita de vise si sperante, pentru ca intr`o lume utopica noi am fi ireali, la fel de ireale ar fi si nazuintele si abnegatiile noastre, iar ele… ele sunt ceea ce ne definesc pe noi ca oameni…

Top secret! Ce vor femeile?

Ce vor femeile? Cu totii, noi barbatii intr’un moment sau altul ne’am pus intrebarea asta iar cei care nu si’au pus’o o vor face in cele din urma. Chiar asa, ce vor de fapt femeile? Se spune ca mari eruditi au incercat de’a lungul timpului sa dea un raspuns acestei eterne intrebari si totusi, cu intreaga lor putere de cunoastere nu au reusit sa ajunga la o concluzie, nu voi sustine nici eu in randurile ce urmeaza ca voi oferi un raspuns, vor fi doar raspunsurile oferite de voi, femeile, pentru ca eu in prostia’mi caracteristica am intrebat in stanga si’n dreapta si am adunat raspunsurile voastre aici…

   Femeile vor atentie, vor sa fie bagate in seama, vor sex, liniste si dragoste, sustinea prompt una dintre interlocutoare, femeile vor sa isi simta partenerul langa ele, vor ca ele si partenerul sa se stimuleze reciproc din toate punctele de vedere (crosetat, telenovele, probat 5 mii de rochii in 100 mii de ore la mall, etc) partener care in netrebnicia lui o lasa singurica in jungle urbana ca o caprioara si fuge alaturi de ceilalti cercopiteci la bere, da, nu stiati? Alimentul preferat al cercopitecilor e berea, cu timpul, respectivul aliment da efecte adverse reliefate prin cresterea partii adipoase principale a consumatorului, respective burta. Acum stau si ma intreb ce ii face pe cercopiteci sa fuga de caprioarele sfioase denumite sotii, iubite, amante, etc? pornirea ancestreala de a umbla in turma, haita sau pur si simplu nevoia de liniste si lipsa cicalelii omniprezente in casa oricarui cuplu longeviv? Voi sa judecati, eu doar imi dau cu presupusul.

In alta ordine de idei, o alta interlocutoare mi’a sugerat ca daca respectivul cavaler si frumoasa domnita ar locui separat, flacara iubirii lor ar fi aprinsa vesnic, nimic nu ar intina iubirea lor iar viata ar fi de puf… roz. Cu alte cuvinte, cercopitecul si caprioara sa doarma in vizuini separate si sa se intalneasca intr’un boschet pt imperechere? Ideal, zic insa femeia ma corecteaza atragandu’mi atentia ca respectivul cavaler trebuie sa o viziteze mai des, sa vina cu fan in dinti, pardon, flori in mana, sa mai faca si el menajul din cand in cand (chiar daca aia nu e vizuina lui), s’o scoata pe domnita la plimbari romantice la drum de seara, sarutari patimase si ganduri pungase ca deh, sintagma prieteni cu beneficii exista doar in filmele de dragoste proaste, in opinia ei.

O alta tanara domnita mi’a spus zambind sagalnic ca femeile isi doresc rochii, rochii la nesfarsit si ciorapi… care sa nu se rupa niciodata si ghici ce? Nici ai barbatilor sa nu se destrame… probabil ca sa nu’si strice ochisorii carpindu’i insa surpriza vine din partea cercopitecului de secol 21 pe care mami lui l’a invatat sa coasa sau care, corporatist fiind isi permite sa’si arunce ciorapii si izmenele cand se destrama… de dragul tinerei domnite, sa nu’si stricea ea ochii ei blanzi de caprioara.

alina-bradu-a-creat-o-colectie-de-r-0810102954

…Femeile vor copii, da domne, vor copii, spiritul matern ce zace ascuns in ele iese brusc la lumina intr’o zi cand Fat Misto sade linistit pe canapea, bea bere si ragaie in fata televizorului dat pe un canal sportiv. Trezit din dulcea’I reverie, el, Fat’Frumos se razvrateste explicandu’I cu singurul sau neuron ratacit prin materia cenusie, ca inca nu e timpul, ca ar trebui sa mai astepte si ca daca isi adduce ea aminte atunci cand a trebuit sa aiba grija de un copil mic, a reusit sa o faca doar pt o ora, in urmatoarea se gandea la modalitati de aruncare a pruncului de la balcon.

   In finalul sondajului de piata a venit raspunsul unei fragede domnite ce inca n’a cunoscut placerile matrimoniale de lunga durata insa a avut urmatoarele observatii de facut: femeile vor sa fie prioritatea nr. 1 (adio haita si bere), femeile vor atentie, incredere, sinceritate, femeile vor sa aiba situatia sub control (dupa ce ca adio haita si bere acum si papucul pe jugulara), femeile vor sa le fie apreciata munca, adora sa faca suprize si sa li se faca suprize ( adio card de salariu si bine ai venit card de credit), femeile vor sa nu se ingroape in rutina ( iubi ia mai treci la cratita ca eu ma duc cu fetele la mall, nu vreau sa cad in rutina). Vai sarmanul cercopitec, dupa ce i se ia haita, turma, ajunge sa fie si castrat, da doamnelor, domnisoarelor, fiti triste pentru noi, mai devreme sau mai tarziu acolo ajungem cu totii… si de ce? Pentru ca va iubim, pentru ca ne oferim masculinitatea ofranda pe altarul feminitatii voastre. (pe asta am auzit’o pe discavari, nu stiu ce inseamna dar suna bine).

P.S. Barbatii, intru’un fel sau altul incearca sa va inteleaga insa cate dintre voi fetelor, femeilor v’ati intrebat ce vor ei?

Dosare secrete: Scurta istorie a barbatului de la inceputuri si pana in era facebook.

A fost odata ca in povesti, ca de n’ar fi nu s’ar povesti, a fost, dupa cum spun cartile biblice, Dumnezeu, El a facut lumina din intuneric, a creat pamantul si vietuitoarele sale si tot el l’a creat pe barbat, pe Adam. Toate bune si frumoase pana cand Adam, plictisit de unul singur i’a cerut lui Dumnezeu un “companion”, care tot conform cartilor biblice s’a nascut din coastele sale, mai exact Dumnezeu a rupt doua coste din Adam, a suflat peste ele si… magie, a aparut ea, femeia careia i’a dat numele Eva si tot asa o voi numi si eu in radurile ce urmeaza.oameni-primitivi

Fie ca a fost creat de Dumnezeu, conform cartilor biblice, fie ca a fost cel mai destept maimutoi, din plenitutinea de cimpanzei ce populau acele vremuri, care a inceput sa se ridice usor usor in picioare conform teoriei Darwiniste, devenind intai homo erectus (asa e denumirea, nu e gluma nesarata) si mai apoi homo sapiens (omul modern care incepuse sa isi faureasca unelte), Adam a avut de la bun inceput nevoi si a vrut de la bun inceput anumite lucruri…

Cu mii de ani in urma, cand casa lui era o pestera si isi putea alege o Eva strivind capul celorlalti pretendenti cu o roca sau o ghioaga, Adam a inceput sa vrea… a inceput sa vrea cea mai frageda carne si a iesit la vanat, apoi, a inceput sa vrea cea mai frageda carne fripta si a schimbat Evele pe banda rulanta pana a gasit Eva care’i facea friptura perfecta, dupa un timp, satul de Eva care bucatarea si de carnea perfecta a inceput sa isi doreasca mai mult, mai multe Eva la un loc si asa a aparut haremul iar atunci cand nu era suficient de puternic pentru a isi dovedi adversarii si a isi intemeia un harem, fura bucati de carne gatite de Eva lui si le oferea altor Eve pentru a isi satisface pornirile ancestrale iar astfel a aparut bordelul.

1-arnold-iubit-de-cinci-femei-pe-zi

Trecand peste milenii, luptandu’se aprig cu alti Adami pentru haremuri, bordeluri si fripturi, stapanind regate si distrugandu’se reciproc cu cei contra carora lupta, in cele din urma, datorita biodiversitatii speciilor si cu totul intamplator, el a supravietuit si asa s’a nascut Adam cel din era facebook.

Adam cel modern, indiferent ca e vorba de cel corporatist, de sofer, zidar, tamplar, lopatar pe santier sau gropar in cimitir, are nevoi mult mai complexe decat stramosul sau…

In secolul vitezei Adam nu mai aduce carne Evei, el o ia de brat galant si o scote la fast-food sau la restaurant, la inceputul relatiei doar, dupa aia ies fiecare separat. El ii ofera Evei o vila cu piscina sau un bordei, o masina decapotabila, un abonament la transportul in comun sau o caruta cu magar, in functie nu de forta lui fizica, precum predecesorul sau, ci de mostenirile primite, de statutul babacilor sau, mai rar, de functia pe care o ocupa in ierarhia job’ului pe care il presteaza.

Una din slabiciunele lui ramane in continuare  “celelalte Eve” care au evoluat si ele odata cu Adam si care datorita crizelor financiare existente in lume de’a lungul timpului, au inceput sa poarte haine tot mai scurte si mai stramte, decoltee exagerate care insa s’au dovedit a fi arme letale pentru Adam. O alta slabiciune de’a lui Adam este tehnologia, orice Adam vrea sa fie cel mai haker dintre hakeri, sa aiba cel mai tare laptop, cel mai tare telefon, sa isi achizitioneze ultimul PlayStation sau X-box si sa arate Evei cat de inteligent e el si cum a supravietuit el selectiei naturale butonand gadgeturi.cadouri-pentru-barbati-xbox_360_kinect

O alta slabiciune si nevoie de’a lui este gasca de prieteni, prieteni care logic, sunt excrecabili din punctul de vedere al Evei si care in afara de discutii la bere despre femeie, sport si masini, nu au nimic in cap insa Adam ii adora, poate si pentru ca sunt portita lui de scapare in lungile seri de iarna cand Eva croseteaza pe tableta de ultima generatie un Candy Crush de toata frumusetea si poate si pentru ca tot ei crede el, sunt portita lui de scapare cand Eva intra in sevraj si il taraste prin mall’uri in cautarea unei rochii, a unei perechi de pantofi sau sa ia pur si simplu ceva, nu ca ar avea nevoie ci pentru ca… sa fie in casa.

Adam, deasemenea, iubeste pescuitul, insa nu este o pasiune pe care o poate impartasi cu Eva, pentru ca ea are pielea fina si sensibila si o ciupesc tantarii daca sta pe balta cu el, totusi, uneori, accepta provocarea lui si se instaleaza pe’o patura langa el cu lotiunea de soare aferenta si o carte siropoasa de Nora Roberts sau cu telefonul la ureche intr’o conversatie telefonica ce de cele mai multe ori este mai lunga decat undita lui Adam sau alteori, mai lunga chiar si decat partida lui de pescuit.

pescar

Barbatul, el, Adam, a evoluat de’a lungul timpului iar nevoile si dorintele lui s’au multiplicat exponential, barbatul modern nu’si mai doreste langa el o femeie care sa’l hraneasca, barbatul modern isi doreste o partenera, o partenera care sa ii inteleaga dorintele, sa ii impartaseasca pasiunile sau macar sa i le accepte, isi doreste langa el o persoana alaturi de care sa cladeasca o relatie bazata pe dialog, intelegere si respect reciproc.

Vine cine? Cine vine?

 

 

6

Umbla vorba prin padure,
Si prin searbadul oras,
Se anunta printre surle,
Si pe intinsul imas.

Toata lumea’i concentrata,
Si cu toti se imbulzesc,
Ca sa vada mandra fata,
Si alaiul ei regesc.

Ea paseste mandra tare,
Si priveste’n jur cu drag,
A iesit invingatoare,
Doborand al iernii prag.

Din cortegiu’i vesel tare,
Bucurosi capu’si itesc,
Brebenei si lacramioare,
Cintezoi  zvonul vestesc.

Vantul cald ii e tovaras,
Susur de izvor domol,
Soarele’i zambeste neaos,
Florile ii dau ocolo.

Si in canturi de vioara,
Ea zambind tot da binete,
Unui urs si’o caprioara,
Randunicilor istete.

Doua brune veverite,
Catarate in copac,
Ce’si fac in blana codite,
Se intreaba tolomac…

Vine cine? Cine vine?
Cine indrazneste dara?
Cand gradinile sunt pline…
Asta’i cant… de primavara!